uite caca apa

Imi tot propun de ceva vreme sa fac lista cuvintelor lui Marcu. Daca n-as fi tot amanat momentul, din uitare nu de alta si din lipsa de timp - nu sunt prea organizata, recunosc, nici in ce priveste dulapul lui Marcu, nici cu fotografiile lui sau cele dinainte de el - as fi stiut desigur si varsta sau data aproximativa cand au fost rostite prima oara. Unele din ele au ramas la o prima rostire asa ca s-ar putea sa nu mi le amintesc. In consecinta am sa le grupez in:
Cuvinte utilizate frecvent:
UITE - cu variantele: eite, uitete si uitie (ca la tara). Acesta e si primul cuvant rostit prin noiembrie-decembrie. Urmeaza: bila (cu un i aproape surd), caca, apa, tai-tai, hopa/opa, tede (toba) pic-pic (ploaia),bruuuuum (masina si avion) si dede (deschide).
Celelalte cuvinte:
dadi (tati), de (doi si verde), tei (trei), ma (mar),paa (para), mmmm (vapor/barca si vaca), des (deseneaza), ssss (sarpe), cla-clo (calut si girafa), oaaa(leu), bzzz (albina si musca), haide, unde, sus, tara (chitara), tac (ceasul), azi (cu degetul aratator indreptat in sus, vag spre urechi= auzi), catea (cartea), aia.
Lista ramane deschisa. Pacat ca nu pot reproduce cuvintele din limba lui. Are conversatii lungi in oglinda, pe care, stiu, ar trebui sa le inregistrez. Sunt insa convinsa ca in momentul in care as face-o Marcu ar inceta sa vorbeasca.Sunt lucruri care nu pot fi nici inregistrate, nici fotografiate. Si asta ma bucura mult, in fond e viata si intimitatea lui. Ce pot sa tradez am sa fac aici. Raman insa multe intre noi trei.
Din ultimele aparitii: stela (steaua) - asta imi aminteste de Seinfeld - , cle/chea/cheia, ma-ma dar asta ar avea si un comentariu, poatea intr-un alt capitol, foa (foc), fiu (fan). In rest, actiune din plin; cea mai nostima intamplare s-a petrecut la biserica: Marcu urmareste fascinat cum preotul se plimba printre randuri cu cadelnita. Nu bine se retrage parintele la altar, Marcu in secunda doi reia traseul preotului cadelnitand foarte serios cu camionul rosu primit de curand de la tati.
Suntem in septembrie si am mai invatat sa spunem soa (soare), acum steaua e stea, mai stim stai, mina, fofo (floare), polale (portocale), maie (lamaie) si stim sa-l strigam pe nume pe unchiul Rares (shesh/shesha) si cam atat imi amintesc deocamdata.
Inceput de octombrie si vocabularul nostru s-a imbogatit cu ampa (lampa, spune adesea si l-ul dar scotand limba afara de un cot), tot cu limba afara rostim si alb si lapa (lapte). Mai stim liuna (luna), balo (balonul), recunoastem cand e vorba despre doua obiecte si le numaram ca fiind "doa", pentru oua avem trei variante: uaua, oo si oua; ser e cerc si cer; am spus si prima propozitie, rostita raspicat si ca o rugaminte catre preferatii raresh si mona "Nu mergeti!". In plus daca il intrebati cati ani are puteti primi urmatoarele raspunsuri: do, tei sau vi se vor arata toate cele 5 degete de la o mana. Si ca nota de final, pentru moment, daca il intreb ce e un anume obiect si nu stie sau l-a uitat sau n-are chef sa-l spuna desi l-a spus cu o ora in urma inventeaza pe loc un cuvant (de regula cu terminatia -achi: culachi, chelechi) si il rosteste privindu-te in ochi foarte convingator.

L. si cu mine

Imi amintesc tot, pana la cel mai mic detaliu.Sunt "lucruri marunte" care raman agatate ca scaii de pantalon, vara cand te plimbi pe miriste. Dar raman oarecum ca scrise, o poveste care si-a ales de mult timp cuvintele.
Cum eram noi doi si fasiile de hartie pictate cu negru, agatate de tavanul inalt, dansand putin in fata geamului deschis. Cum noaptea, lumina de afara lasa un galben de casa veche pe perete, cum trebuia sa te dai deoparte ca sa nu rastorni sevaletul, cum ai intrat odata, intr-o seara de iarna si ardea soba si nu stiai ce sa povestesti si cum sa-ti tii picioarele. Si cand ai plecat incepuse sa ninga si nu stiai de ce ai mintit ca ai de lucru si trebuie sa pleci, ca sa te poti plimba cat vrei pe strada si sa fii putin fericita. Apoi o scena de familie, cu un aer rusesc, cu personaje pe care nu le-ai priceput vreodata, invelite intr-un fel de transparent albastru intens. Si iar camera inalta si intunecata in care aveai sa revii o vreme nedefinita, aproape in fiecare seara, sa treci pe sub poarta de lemn, sa urci scarile cu miros de mucegai si urina. Acolo ai asteptat primavara si ai vazut primele frunze din anul acela. Sunt momente in care revii in acelasi spatiu aproape fericit, aproape increzator. Urci treptele. Bati la o usa ca sa o deschizi pe a doua. Inauntru miroase a ceai si cafea. Te asezi pe pat. L. iti aduce o ceasca, se agita ca totul sa fie la indemana. Pe un scaun aseaza scrumiera, tigarile si paharele. Intre timp se glumeste putin. Ii faci loc sa sada langa tine. I-ai adus portocale si lamai pentru ca racise putin. Totusi, inainte sa urci te-ai plimbat pe stradutele din vecini. Nu destul, dar se facuse prea frig. Si-n plus era ora la care promisesesi sa vii. Cu oarecare teama.
L.si cu mine stam la fereastra care da spre gradina cu magnolii. Ne sprijinim de pervazul rece. Ni se facuse dor unul de celalalt. Pe strada ne tinem de mana si vorbim mult, orice. Acum, aproape ca nu mai stim ce sa ne spunem. Distanta creeaza limbajul ca fiinta. Ceea ce spunem cand suntem la distanta nu e decat o reconstructie a prezentei celuilalt langa tine. Cand ne atingem e doar atat. Si cuvantul s-a facu trup. Dar pentru asta asteptam indelung. In fata geamului, cu sticla de vin alaturi. Nu prea stim unde incep lucrurile dintre noi. Intervalele dintre noi pe care le umplem cu saruturi, cuvinte, imbratisari sau alti oameni. Pentru o vreme, poezia ramane in cartile in care ai lasat-o. Iti amintesti doar franturi. Ai acum poezia ta, dragostea ta, casa veche si racoroasa cu ziduri groase si sevalet.
Pe nesimtite devenim burghezi. Mancam mai regulat si mai sanatos, facem sport, discutam inteligent "despre viata", ne plimbam seara pentru ca e liniste, primim dumineca dupa-amiaza, iesim la parcul mare cu copilul, ne petrecem sfarsitul de saptamana la munte cu familia.