Eu si Marcu

Facem un cuplu ciudat, nu ne potrivim deloc. Cand sunt calma eu, e nervos el si invers. Si pentru ca ne molipsim unul de la altul suntem mereu nervosi si pusi pe hartza. Lucrurile care ma entuziasmeaza pe mine il dezumfla pe el. De exemplu, azi l-am dus, foarte fericita ca ii ofer o experienta noua, sa vada animalele de la circ. Ce-i drept ca erau expusi doar poneii si doua camile - foarte frumoase si cu niste cocoase imense..., nici urma de bucurie, uimire, stupoare, entuziasm, nici un UITEEEE sau cla-clo-cla-clo. Zero. Atentia lui era prizoniera unui singur lucru: aba apa. Asa ca m-am asezat resemnata pe marginea lacului unde Marcu a aruncat pietricele in apa timp de o ora. Dar nu ma las, dumineca il duc la circ, cat o sta o sta. Vreau sa vada leii si clovnii. Vreau sa vad cum reactioneaza, cum/daca i se schimba fizionomia. O fi pentru el acelasi lucru un leu cu pisicile pe care le fugarim pe aleile din cartier? Va fi la fel de neinfricat si "in fata" leilor? Cum il cunosc eu, pun pariu ca o sa vrea sa urce pe scena sa-i faca draga-draga leului. O sa va povestesc. Cert e ca mai nou trebuie sa inventez lucruri noi pe care sa le facem. Parcul il plictiseste deja, face-zice "tai tai", se catara in carucior si da-i bataie mami pe strazile din cartier. Asa, el in carucior, eu pe post de sofer, ne intelegem perfect. El "uite uite" din minut in minut, eu rostesc numele lucrurilor indicate de el. Daca el zice "apa" il duc la fantana arteziana, scotocesc prin iarba dupa pietre si Marcu le arunca in apa cu emfaza, daca zice "tede" (toba, n. tr.) mergem la magazinul de instrumente muzicale, daca zice "tai tai" inseamna ca s-a plictisit si atunci trebuie sa gasesc ceva nou de facut/vazut. Si asta de doua ori pe zi. In fiecare zi. De patru luni incoace. (Nu mai pun anul care a trecut pentru ca tunci era doar o plimabare solitara cu reprize lungi de somn.) Dar suntem fericiti asa. Va fi o vara de neuitat. Noapte buna, maine o luam de la capat.