Am eu asa o kestie (un fel de pitic pe kreier) sa las deodata balta ceva inceput sau ceva ce faceam si a ajuns dintr-o data foarte fashionable, ca sa nu ma las dusa de val, ca sa ma testez si sa ma asigur ca fac ceea ce fac doar pentru ca imi place. Am lasat balta blogul asta de vreun an si jumatate. Cauzele sunt mai multe: inconsecventa, pe de-o parte si pe de alta, refuzul de a crede (inclusiv despre mine) ca pot fi autentica in acest spatiu. Am urmarit, in skimb, multe bloguri si cu exceptia catorva (recunosc, cele de arta culinara imi sunt cele mai utile) aproape m-am ingretosat de gesticulatia retorica ascunsa in spatele cuvintelor, de imaginea idilica a vietii pe care si-o posteaza unii, despre descoperirea sensurilor vietii, despre facilitatea cu care te daruiesti (in adevarul tau - se presupune) celorlalti (fani, bloggeri, cititori), despre interpretarea intr-o nota contrapunctica de umor inteligent a tot felul de evenimente interioare, banale sau publice. Nu, toate astea nu sunt pentru mine (si n-as vrea sa se auda aici vreun ton pretios). Mi-a trebuit un an si ceva ca sa descopar ce ma tinea din scris, ce nu ma lasa sa derulez in continuare notatiile de aici. Inchei asadar in mod oficial acest blog. Nu, nu mai pot fi in trend. Refuz sa ma aliniez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu